cotoi² [At: ALEXANDRESCU, M. 313/6 / Pl: ~ sm, ~oaie sn / E: *cată + -oi cf vsl коту] 1 sm (Zlg) Motan. 2 sm (Reg) Pisoi de un an. 3 sm (Îe) A avea ochi de ~ A avea privire vicleană. 4 sm (Îe) A umbla ca un ~ A fi fără ocupație. 5 sm (Îae) A umbla numai după plăceri. 6 sm (Bot; reg; îc) Coinăcelele -~ului Plantă cu flori rotunde și păroase care se agață de curpeni pentru a face florile castravetelui să fecundeze. 7 sn (Reg) Cătușă. 8 sn (Reg) Parte a cătușei. 9 sn (Îvp) Fiecare dintre cele două stinghii strâmbe între care se introduc scândurile spre a alcătui codârla Si: cotoc (3), mănușă, stâlpușor. 10 sn Fiecare dintre tălpile grapei între care sunt articulate cele două stinghii numite andrele. 11 sn Brațele ferăstrăului.