COVÎRȘITOR, -OARE, covîrșitori, -oare, adj. Predominant, foarte mare, extraordinar; copleșitor. O problemă de o covîrșitoare însemnătate o constituie legarea teatrului de marile mase ale oamenilor muncii din țara noastră. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 1/2. Căldura zilei era covîrșitoare și nu îndrăznii să părăsesc răcorosul meu adăpost de umbră și verdeață. HOGAȘ, M. N. 63. Viu să vă mulțumesc... pentru dragostea ce mi-ați arătat – cinstindu-mă cu atîta covirșitoare omenie. CARAGIALE, O. VII 286. ◊ (Adverbial) De data asta, peste curiozitate se altoia, covîrșitor, un simțămînt nou: o apropiere sufletească mergînd pînă la înduioșare. M. I. CARAGIALE, C. 33.