COȘCOVI (-ovesc) I. vb. refl. Mold. A se burduși, a se deslipi, a se umfla formînd găunoșituri pe dedesubt (vorb. de pojghița de var sau de tencuială de pe pereți, de coaja mobilelor, de scoarța copacilor, de foile unei plăcinte, de coaja de pe pîine, etc.): se coșcovise scoarța copacilor (GRIG.). II. vb. tr. A găunoși; a deslipi: sgaiba ... sapă tot piciorul, îi coșcovește pe supt unghii (DRĂGH.) [coșcov].