craiu m. 1. rege (învechit): cei trei crai dela răsărit (v. mag); craiu nou, lună nouă (când are forma de corn sau de seceră), la care se roagă fetele și flăcăii pentru împlinirea dorințelor lor; 2. carte de joc ce reprezintă un rege în fiecare coloare: un craiu de pică; om desfrânat, ștrengar (cf. bețiv împărătesc): craiu de Curtea-Veche. [Slav, KRALĬ, din germ. Karl. Carol Magnu, al cărui nume deveni tipic (ca mai înainte Cezar) spre a desemna pe suverani; pentru numele de craiu nou, cf. pol. ksienzyc, lună nouă (lit. crăișor), luna de zile fiind de genul masculin în limbile slavice].