criminal², ~ă [At: CARAGEA, L. 89/6 / V: (îvp) cremen~, (reg) creamănar, cremenar, creminar, ~ar, (înv) ~ariu, creminariu, cremenariu, cremănariu, / Pl: ~re, (înv) ~nări, ~nar(i)uri / Pl: ~i, ~e și sn ~uri / E: fr criminel, lat criminalis] 1-6 smf, a (Om) vinovat de crimă (1-3) Si: criminalic (1-3), (înv) criminalist². 7-9 a Care constituie o crimă (1-3). 10-12 a De crimă (1-3). 13-15 a Privitor la judecarea crimelor (1-3). 16 sm (Îs) ~ de război Persoană care a comis crime (4) de război. 17 a (Îs) Poliția ~ă Departament al poliției care anchetează crime (2).