cristal sn [At: DOSOFTEI, V. S. 81/2 / V: (înv) ~tial, ~ișt~, (reg) ~ar / Pl: ~e și ~uri / E: ngr χρύσταλλος, lat crystallus (pentru criștal, cristar), pn krysztal, mg kristaly^[1], cf cleștar, crestal, cristalin, cristaliza] 1 Substanță minerală solidă cu o structură internă regulată, sub forma unor poliedre. 2 (Pan) Forme geometrice pe care le ia apa sau alte lichide când încep să înghețe. 3 (Îs) ~ de stâncă Varietate de cuarț transparentă, incoloră, folosită în industria optică, radiotehnică sau ca piatră semiprețioasă. 4 Sticlă, fabricată special, incoloră, transparentă, care refractează puternic lumina, folosită la fabricarea lentilelor și a unor obiecte de lux Si: (înv) cleștar. 5 Obiect fabricat din cristal (1, 4). 6 (Atm; înv; șîs) ~ul ochiului Cristalin. 7 (Îs) ~e lichide Substanțe mezoforme folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afișare.