crunt, -ă adj. (lat. cruentus, d. cruor, sînge, de unde vine și crudus, crud; it. sp. cruento. Cp. cu prunc). Sîngeros, teribil, grozav: luptă cruntă. Încruntat, fioros: căutătură cruntă. Plin (mînjit) de sînge (vechĭ): cuțit crunt. Trans. Mold. Oŭ crunt, primu oŭ al uneĭ găinĭ (care e de multe orĭ plin de sînge). Adv. În mod crunt: a bate crunt.