CRUPĂ, crupe, s. n. Partea de dinapoia corpului unui; cal, de la șale pînă la coadă. Punînd mîna dreaptă pe crupa calului și sucind capul, văzu nourii care se îmbulzeau deodată din apus. SADOVEANU, Z. C. 39. Un vîntuleț răcoros îi înfășură gîtul și crupa ca într-o pînză udă. GÎRLEANU, L. 29. Călăreț rotaș împingea de crupa calului său... desperat că gloaba nu vrea să intre în vagon. D. ZAMFIRESCU, R. 71.