CRUSTĂ, cruste, s. f. Strat exterior (subțire) care se formează, prin solidificare, la suprafața unor corpuri moi; înveliș, coajă, scoarță, pojghiță. Noroiul din jurul ghizdurilor prijisese o crustă subțire. MIHALE, O. 59. Opri luntrea înnegrită mai departe, pentru ca să nu le tulbure pescuitul și sări pe pămîntul acoperit cu o crustă crăpată de secetă. CAMIL PETRESCU, N. 81. ◊ Fig. Ne pecetluiește fiecare într-o crustă, cum își închid melcii cutia cînd dă frigul. C. PETRESCU, Î. II 97.