9 definiții pentru crâncenie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÂNCENIE, crâncenii, s. f. (Înv.) Cruzime, asprime. – Crâncen + suf. -ie.

CRÂNCENIE, crâncenii, s. f. (Înv.) Cruzime, asprime. – Crâncen + suf. -ie.

crâncenie sf [At: BĂLCESCU, M. V. 313 / Pl: ~ii / E: crâncen + -ie] (Înv) 1 Cruzime. 2 Ferocitate.

CRÎNCENIE, crîncenii, s. f. (Învechit) Cruzime, asprime. Matei pedepsi însă cu crîncenie pe cerbicoșii nobili unguri din Ardeal. BĂLCESCU, O. II 210.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crâncenie (înv.) s. f., art. crâncenia, g.-d. art. crânceniei; (fapte) pl. crâncenii, art. crânceniile (desp. -ni-i-)

crâncenie (înv.) s. f., art. crâncenia, g.-d. art. crânceniei; pl. crâncenii, art. crânceniile

crâncenie s. f., art. crâncenia, g.-d. art. crânceniei; pl. crâncenii, art. crânceniile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRÂNCENIE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violență, vitregie.

crîncenie s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENȚĂ. VITREGIE.

Intrare: crâncenie
crâncenie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâncenie
  • crâncenia
plural
  • crâncenii
  • crânceniile
genitiv-dativ singular
  • crâncenii
  • crânceniei
plural
  • crâncenii
  • crânceniilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crâncenie, crânceniisubstantiv feminin

etimologie:
  • Crâncen + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.