cuhnie sf [At: URECHE, ap. LET. I, 105/1 / V: (Mun) cucn~, (Olt; Trs) cun~, (Mun) cuin~, (Trs) ~nă, (Mar) ~ne, (Ban) cună, (Trs; Ban) cuină, (Ban) cohnă, cogne, (Trs) cunhă, conihă, cumnă, comne, coină, coihă / Pl: ~ii / E: cf ucr кухня] (Reg) 1 Bucătărie. 2 Bucătărie de vară. 3 Bucătărie de campanie. 4 (Pgn) Loc unde se gătește mâncare. 5 Bucătăria principală a unei mănăstiri. 6 Totalitatea alimentelor pentru întreținerea unei gospodării. 7 Locuință modestă cu camere mici, pentru personalul casnic. 8 Încăpere mică și sărăcăcioasă. 9 Trăsură închisă.