CUIB, cuiburi, s. n. 1. Culcuș făcut de păsări pentru a se adăposti, pentru a-și depune ouăle, a le cloci și a scoate pui. ♦ Cuibar. 2. Fig. Locuință, sălaș; reședință. 3. Fig. (Peior., urmat de determinări) Loc (ascuns) unde se ticluiește și de unde se propagă o acțiune potrivnică, dușmănoasă intereselor unei colectivități. ♦ Focar. 4. Groapă mică făcută în pămînt, în care se seamănă legume sau cereale. ♦ Mușuroi făcut, prin prăsit, în jurul firelor de porumb, de cartofi etc. ♦ Spațiu restrîns în care se dezvoltă o îngrădire de plante de același fel. Cuib de lăcrimioare. 5. Cantitate de fermenți care produc acrirea vinului, a borșului, a laptelui. 6. Loc adăpostit care asigură unei arme automate condiții bune de tragere. – Lat. *cubium.