CUMPĂRA, cumpăr, vb. I. Tranz. 1. A intra în posesiunea unui lucru, plătind contravaloarea lui cu bani; a achiziționa. Alt om venea dinspre tîrg, cu un car nou ce și-l cumpărase chiar atunci. CREANGĂ, P. 40. Dacă vrei să-mi dai griul cu 50 de lei chila, și păpușoiul cu 16 lei merța, iți cumpăr toată pînea de pe moșie. ALECSANDRI, T. I 347. Vremea vinde lemnele și nevoia le cumpără. NEGRUZZI, S. I 250. ◊ Fig. A cumpăra biruința cu primejdia vieții sale. BĂLCESCU, O. II 92. Refl. pas. Libertatea nu se cumpără și vinde. TULBURE, în POEZ. N. 433. ◊ Expr. Cum am cumpărat-o, așa o vînd = cum mi s-a povestit mie, așa povestesc și eu altora. (Ec. pol.) A cumpăra forța de muncă a cuiva = a angaja un muncitor exploatîndu-i munca, pentru a obține plusvaloarea rezultată. (Refl. pas.) Am pornit de la premisa că forța de muncă se cumpără și se vinde la valoarea ei. MARX, C. I 227. 2. Fig. A cîștiga de partea sa pe cineva, plătindu-i bani; a corupe, a mitui. A cumpărat pe martori, cm Brațu-acesta este sîngerat, Însă-al țării dușman nu l-a cumpărat. BOLINTINEANU, O. 47.