CUMPĂRĂTURĂ, cumpărături, s. f. Faptul de a cumpăra, cumpărare; (concretizat, de obicei la pl.) obiect cumpărat, tîrguială. Ți-a ajuns o vorbă... în auz și ai zăbovit după ce făcuseși cumpărăturile. PAS, Z. I 193. Spuneau unii și alții că ar fi nevoie să vie vreun judecător de la tîrg, să cerceteze... dacă se află hîrtia lor de cumpărătură de la Dorna. SADOVEANU, B. 216. Da, da... vorbi moșul, lăsînd cumpărătura pe masă. DUNĂREANU, CH. 14. Am dat 30 [de galbeni] pentru tipărirea istoriei mele și pentru cumpărătura unor cărți trebuincioase. KOGĂLNICEANU, S. 101.