CUMĂTRU sm., CUMĂTRĂ (pl. -metre) sf. 1 Titlu de rudenie pe care și-l dau reciproc părinții al căror copil a fost ținut la botez de către ceilalți: nu se cuvine ... ca călugărul sau călugărița să primească copii de presfîntul botez, adecă să se facă cumetri (PRV.-MB.); nu voia nime să se prindă cumătru și să-i boteze (copiii) (SB.) ¶ 2 Prietenă, tovarășă: mai bine să măiau eu cu politica pe lîngă el, să mi-l fac cumătru (CAR.); adesea însoțit de numele unui animal în fabule: Întîlni în drum p’o vale Pe cumătrul lup în cale (PANN) ¶ 3 Femeie care bîrfește despre toți și despre toate [vsl. kŭmotrŭ, -tra].