CUNUNĂ (pl. -uni) sf. 1 Coroană de flori sau de frunze: o ~ de mărgăritărele era așezată pe fruntea ei netedă (EMIN.); Din spini ~ și-au făcut (VLAH.); ~ de lauri, coroană de frunze de laur cu care se împodobea capul învingătorilor sau poeților (🖼 1679); Ⓕ: cele din urmă raze ale soarelui par o ~ de flăcări (VLAH.) ¶ 2 Coroană din rămurele de prun, de mirtă, etc. frumos împodobită ce pune preotul pe capul mirilor cînd îi cunună ¶ 3 Legătură de cepe, de căpățîni de usturoiu, etc. împletite împreună: cepele ... se fac ~ la care căpățînile stau pe laturile cununii (PAMF.) ¶ 4 Împletitură (orizontală) de nuiele de-a lungul gardului: cununile, ca să fie îndesate, se bat cu maiul (PAMF.) ¶ 5 ‡ Coroana suveranilor ¶ 6 🐕 Coroana de la piciorul calului ¶ 7 Trans. 📆 Cununa anului, ziua de 1 Septembrie, cînd începea anul pe vremuri ¶ 8 🌐 Lanț de munți: măgurile cenușii ale Parîngului alcătuesc cununa muntoasă a județului Gorj (VLAH.) ¶ 9 Bucov. (VOR.) pl. Tălpile războiului de țesut ¶ 10 Maram. 💒 Grinda principală la o clădire de lemn pe care se razimă tot acoperișul casei (BRL.) ¶ 11 🌿 CORONIȘTE ¶ 12 🌿 FLOAREA-CUNUNII = CURCUBEU 2 [lat. corona].