Definiția cu ID-ul 443737:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
curaj (-juri), s. n. – 1. Vitejie, temeritate. – 2. Furie, mînie. – Var. (pop.) coraj. Mr. curagiu. Fr. courage, it. coraggio (sec. XVIII). Sensul 2 se potrivește mai bine pentru var., cf. sp. coraje. Cuvîntul mr. provine din it. – Der. curajos, adj., din fr. courageux; încuraja, vb. (a îmbărbăta, a anima, a stimula), din fr. encourager; încurajator, adj. (de încurajare); descuraja, vb. (a demoraliza, a demobiliza), format pe baza fr. décourager; descurajator, adj. (care descurajează).