CUREA (pl. -rele) sf. 1 Fîșie de piele lungă și îngustă (🖼 1705, 1706) ¶ 2 Cingătoare îngustă de piele; șerpar: nu-i încape cureaua de pîntecoși ce sînt (CRG.); Ⓟ: a-l ține ~ua, a cuteza, a avea curajul, a se bizui: mai cearcă și altă dată, dacă te ține cureaua (GN.) ¶ 3 Fășie lungă și îngustă de pămînt: o ~ de moșie, o sfoară de moșie ¶ 4 🔧 ~ de transmisiune, curea care slujește la transformarea unei mișcări circulare în alta tot circulară al cărei ax este paralel cu al celei dintîiu (🖼 1707) ¶ 5 🌿 IARBA-CURELEI = NĂGARĂ 1 [lat. corrĭgia].