CURMA, curm, vb. I. I. 1. Tranz. (Despre sfori, frînghii, legături) A strînge tare, a pătrunde în carne. 2. Tranz. A tăia un lemn deacurmezișul. ♦ Tranz. și refl. A (se) frînge, a (se) rupe. 3. Refl. (Despre oameni) A se apleca de mijloc. II. Fig 1. Tranz. și Refl. A (se) întrerupe brusc; a (se) termina. ♦ Tranz. A(-și) pune capăt vieții, zilelor. 2. Tranz. A încheia sau a întrerupe o conversație. – Comp. alb. kurmue.