curmei² sn [At: I. IONESCU, C. 153/26 / Pl: ~ee / E: curm¹ + -ei] 1-2 Capăt sau bucată scurtă de funie cu care se leagă ceva ori se priponesc vitele Si: (reg) curm¹ (1-2), curmeț (1-2), gujbă. 3 Funie de calitate proastă (făcută din coajă de tei sau de răchită) Si: curm¹ (3). 4 Fiecare dintre frânghiile sau lanțurile cu care se leagă fundul carului Si: (reg) baieră, gânj, lambă, tinzătoare. 5 (Reg) Mlădiță care crește din tulpina viței de vie.