CURMEI, curmeie, s. n. 1. Bucată, capăt de funie sau de frânghie, întrebunțată pentru a lege ceva sau pentru a priponi vitele; funie de calitate proastă (făcută din coajă de tei). 2. (Reg.) Mlădiță care crește din tulpina viței de vie. – Din curm (prez. ind. al lui curma) + suf. -ei.