curmeziș adv. (d. curm, curmez). De-a latu: a așeza un lucru curmeziș pe altu, în curmeziș saŭ de-a curmezișu altuĭa. Adj. Dungă curmezișă. S. n., pl. urĭ. Linie saŭ drum de-a latu. V. peziș, veref. S. n., pl. urĭ. Direcțiunea de-a curmezișu: la curmezișu drumuluĭ. A te pune în cruciș și’n curmeziș, a face tot posibilu (pe dracu’n patru) p. a împedeca ceva. V. transvers.