CURSĂ¹ (pl. -se) sf. 1 Unealtă, mașină, laț de prins șoareci sau alte animale vătămătoare (🖼 1711, 1712): cela ce va întinde lațuri sau va îngropa curse, pentru să vină adese jidanii, lupi sau vulpi (PRV.-LP.) ¶ 2 Ⓕ Mijloc viclean de a prinde pe cineva, de a-l da de gol, sau de a-i face rău: a întinde cuiva o ~; a prinde în ~; a cădea (sau a da) în cursă; ambii voevozi meditară o stratagemă și întinseră o ~ în care lesne căzură vrăjmașii (BĂLC.); nu cunoștea la sufletul ei ce sînt ispitele și cursele dragostei (ISP.).