CURTEANCĂ, curt.ence, s. f. (În orînduirea feudală) Nobilă care stă la curtea regală (sau domnească) îndeplinind anumite îndatoriri de ceremonial; doamnă de onoare. Se plimba cam razna de curtencele sale. ISPIRESCU, U. 12. Smulse pe biata Ancuța din zadarnicile îngrijiri ale jupanițelor curtence. ODOBESCU, S. I 138.