CURTENITOR, -OARE, curtenitori, -oare, adj. Politicos, amabil (mai ales față de femei). (Glumeț) [Florile] încredințară taina lor unui curtenitor flutur albastru. EMINESCU, N. 29. ◊ (Adverbial) Tineri se ridicau pentru a oferi curtenitor femeilor jilțurile de paie. C. PETRESCU, Î. I 12.