CURĂȚENIE sf. 1 Calitatea, starea lucrului curat, lipsă de murdărie: curățenia domnește în toate părțile mănăstirii (BOL.); curățenia aerului (ISP.) ¶ 2 Ⓕ: curățenia de suflet (ISP.); vorbea din curățenia inimii (I.-GH.); curățenia iluziilor mele (DLVR.) ¶ 3 ¶ ¶ C. NECURĂȚENIE, MURDĂRIE ¶ 4 🫀 ☠ Purgativ: pentru ~ se ia numai foarte puțină făină de cariu (MAR.) [curăți].