custode sm [At: MARDARIE, L. 10 / V: (înv) ~od, ~diu / Pl: ~ozi / E: fr custode, lat custos, -odis] 1 (Iuz) Paznic. 2 Persoană însărcinată cu paza și cu păstrarea unor bunuri (mobile) la muzeu, la bibliotecă etc. 3 (Jur) Persoană însărcinată cu paza unui obiect pus sub sechestru. 4 Cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă, sub ultimul rând, și repetată la începutul paginii următoare, pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor Si: custos.