cutreiera (cutreier, cutreierat), vb. – 1. A străbate, a umbla, a merge. – 2. A vizita, a frecventa. – 3. A hoinări, a colinda. – Mr. cutrivir. Lat. contrĭbŭlāre „a bate grînele cu picioarele” (Pușcariu 475; REW 8885; DAR). Pentru evoluția sensului, cf. tribulație și Șeineanu, Semasiol., 159; Cortés 127. – Der. cutreierător, adj. (vagabond, nomad); cutreierătură, s. f. (hoinăreală, vagabondaj).