CUTREMURĂTOR, -OARE, cutremurători, -oare, adj. Care înduioșează, impresionează, înfioară, zguduie. Ochii ei erau de o cutremurătoare duioșie. V. ROM. noiembrie 1953, 34. ◊ (Adverbial) Primele cuvinte căzură rar, cutremurător, cum cad cîteodată, vara, aproape din senin, boabe mari de gheață. DAN, U. 93.