CUTĂ (pl. -te) sf. 1 Îndoitură, urma lăsată prin îndoirea unui postav, unei pînze, unei hîrtii, etc.: cutele veșmîntului ascund sînu-i fecioresc (ODOB.); Ⓕ: nici o ~ a gîndului, nici o ascunzătoare a inimii nu mai e în puterea mea (D.-ZAMF.); marea încropită se îndoaie în cute de smarald (DLVR.) ¶ 2 Sbîrcitură.