cuveni [At: PSALT. 56/7 / Pzi: 3 cuvine / E: ml convenio, -ire cf cuviință, cuviincios, conveni] 1 vr (Construit cu dativul persoanei) A avea drept la ceva. 2 vr (Construit cu dativul persoanei) A merita. 3 vr (Construit sau nu cu dativul persoanei și complinit printr-un infinitiv sau un conjunctiv) A fi conform normelor moralei Si: a se cădea (29). 4 vr (Îlav) Cum se ~ne După cum se cere. 5 vr A se potrivi. 6 vr (Înv) A fi vrednic de... 7 vr (Înv; în vechile texte bisericești, după vsl подобитисе) A se asemăna. 8 vi (Frm; crpr la Alecsandri) A conveni. 9 vt A recunoaște. 10 vr A trebui. corectat(ă)