CUVENI (se cuvine) vb. refl. unipers. 1 A fi dator să i se dea, să i se facă, a-i reveni de drept: dete fie-căruia partea ce i se cuvenea ¶ 2 A trebui (sub raportul social, moral sau religios), a se cădea, a fi permis: nu se cuvine să vorbești astfel părinților tăi [lat. convenīre].