CUȚITOAIE, cuțitoaie, s. f. Un fel de cuțit format dintr-o lamă ascuțită de oțel, de obicei cu două minere perpendiculare pe capetele ei, folosit de dulgheri, dogari, tăbăcari etc. ca unealtă de cioplit și răzuit. Lucrează un om înarmat cu o cuțitoaie enormă. BOGZA, A. I. 99. Dacul ține mai adesea în mînă un mare cuțit în forma unei secere puțin încovoiată, pe care cu nedrept cuvînt unii autori au semuit-o cuțitoaiei cu cîrlig a lui Chronos. ODOBESCU, S. II 283. Rotarii fac toate... servindu-se cu instrumentele următoare: toporul, barda... cuțitoaie, sfredel. I. IONESCU, M. 711.