cândai av [At: CORESI, EV. 23 / V: ~ilea / A: cân~ / E: când + -ai] (Înv) 1 Cumva Mă temeam să nu cândai să vină să mă lovească. 2 Cândva, vreodată Să-i ascultăm învățătura: cândai poate fi de spăsenie. 3 (În construcții cu verbe la condițional sau viitor și în relație cu doar) Poate, posibil Cândai doară se vor putea îndrepta. 4 Măcar Cândai pentru slujbă se va milostivi. 5 Atunci când Cândai năvălește vreun dușman.