CÎRLIONȚ sm. 1 Inel de păr, păr încîrligat ca un inel, buclă: un ~ rebel din frunte, care nu vrea să stea cum trebue (CAR.) ¶ 2 🐟 Unealtă de pescuit, de forma halăului, cu care se pescuește mai mult în porturi, pe Dunăre de pe diguri, pontoane, bărci, etc.; se prind mai ales pești mărunți și e o unealtă de care se folosesc mai mult oamenii sărmani, ca să-și facă rost de puțină hrană (🖼 1267) [comp. CÎRLIG].