Definiția cu ID-ul 439117:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cîscîci (-iuri), s. n. – Piedică la moara de vînt. Tc. kiskaç „scăunel.”[1]

  1. Var. căscîci (cf. def. din DAR). — blaurb.