CÎT⁵, -Ă, cîți, -te, num. nehot. 1. (La pl.) Cei care. Dintr-al prinților șirag Cîți au trecut al casei prag (COȘBUC). 2. (Cu valoare de adi. nehot.; pe lângă nume de materie, abstracte, colective, arătând cantitatea) Cîtă vreme a trecut de atunci ! ♦ Expr. Cîtă frunză, cîtă iarbă sau cîtă frunză și iarbă sau (reg.) cîtă pulbere și spuză = în număr foarte mare. 3. (Cu valoare de pron. nehot.) Din cîte nu l-am scăpat ! ♦ Expr. Cîte în lună și în soare sau cîte în lună și în stele, ori cîte și mai cîte = de toate, de tot soiul, tot felul de lucruri. ♦ (Adjectival) Și cîți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară ! (EMINESCU). ♦ Expr. Cîtă mai = mare, coscogea. Cîte. . . toate = multe, nenumărate. Nu știu cît (sau cîtă, cîți, cîte) = foarte mult 4. (Cu valoare de pron. interog.) Ce preț ? În ce număr sau cantitate ? ce durată de timp ? Cîți sînt ? ♦ Expr. Cît e ceasul ? = ce oră este ? În cîte ale lunii ? sau (eliptic) în cîte e azi ? = ce dată e azi ? Pe cît te prinzi ? = pe ce pui rămășag ? – Lat. quantus.