CĂDI vb. (Mold., Criș.) A tămîia. A: Cădeaște în cruciș. DM, 32^r. Mitropolitul. . . cădeaște întîi sfintele icoane. GHEORGACHI; cf. VARLAAM ; DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS; SP, 5^v. C: Și cădească popii toți. MOL. 1676¹, 190^v; cf. MOL. 1676², 63^v, 92^r // B: Să cădești înaintea chivotului. P, 28^r. Etimologie: sl. kaditi. Vezi și cădire.