Definiția cu ID-ul 427574:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cădi (cădesc, cădit), vb. – A tămîia, a cădelnița. Sl. kaditi (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 37); cf. bg. kadjă. – Der. cădelniță, s. f. (vas în care se arde tămîie; Arg., pungă) din sl. kadilĭnica; cădelnița, vb. (a tămîia).