Definiția cu ID-ul 1051508:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călcător, ~oare [At: CORESI, PS. 62 / Pl: ~i, ~oare / E: călca + -ător] 1-2 smf, a (Înv) Învingător. 3-4 smf, a (Înv) (Persoană) care încalcă un jurământ, o lege, o poruncă etc. Si: apostat, sperjur. 5-6 smf, a (Persoană) care năvălește (pustiind, prădând, jefuind). 7 sf Loc pe care calcă toată lumea (potecă, pod etc.) 8 sn Vas în care se tescuiesc strugurii cu picioarele. 9 sn Talpa scăunoaiei pe care calcă (1) olarul. 10 sf (Reg; mpl) Iepele războiului de țesut, pe care se apasă cu piciorul spre a schimba rostul. 11 sf Scândura pe care olarul calcă (1) lutul cu picioarele până-l face ca ceara. 12 sf (Reg; lpl) Curelele de la scândurile șelei Si: trăgători. 13 sf Parte care servește la încheierea unei case. 14 sf Dințarul cu care se calcă (31) dinții ferăstrăului. 15 sn Fier de călcat. 16 sm Persoană care calcă (27) hainele. 17 sn Călcătorie (2). 18-19 sf Instalație practicată în gardurile pescărești, pentru a permite trecerea peștelui din mare în liman sau din baltă în obor, fie pentru a permite circulația bărcilor prin garduri, fără ca să iasă peștele.