CĂLDURĂ. Subst. Căldură, căldurică (fam.), căldură tropicală, fierbințeală, soare, arșiță, strapaț (reg.), dogoare, dogoreală, caniculă, vipie (reg.), zăduf, zăpușeală, zăpuc (reg.), năplăială (reg.), văpaie (fig.), jar (fig.); năbușeală (pop.), nădușeală, înădușeală (reg.), toropeală, năduf (pop.). Termo- (termodinamică; termoelectricitate; termologie; termometru etc.). Adj. Cald, căldicel (dim.), căldișor, călduț, călduros, încins, fierbinte, fierbincior (pop.), dogoritor, aprins, arzător, canicular, torid (livr.), zăpușitor (pop.), zăpușit (pop.), înăbușitor, năbușitor (pop.), toropitor, sufocant (fig.), zădufos (rar); zăpușit (pop.), înăbușit, dogorît, bătut de soare, înfierbîntat, ars, pîrlit, toropit. Termo- (termogen; termodinamic; termostabil etc.). Termic. Vb. A fi cald, a se sufoca, a muri de căldură, a se topi de căldură, a fierbe, a arde, a fi lac de sudoare; a se încălzi, a se înfierbînta, a înăduși (reg.), a năduși (pop.), a dogorî,a pîrli, a pîrjoli. A încălzi, a zăpuși (pop.), a frige, a înfierbînta, a încinge, a arde, a văpăi (înv.). A termofica. V. fierbere, foc, recipient.