CĂLIT², -Ă, căliți, -te, adj. 1. (Despre metale) întărit prin călire. Fier călit. Oțel călit. 2. Fig.. (Despre oameni, p. ext. despre colectivități) întărit, oțelit, rezistent; încercat, experimentat. Și mai are încă, Pe-mprejur de stîncă, Voinicei levinți Cu armele-n dinți, Feciori buni de mînă, Căliți, tari de vină. ALECSANDRI, P. P. 63.