Definiția cu ID-ul 1244074:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂLĂU s.m. (Mold.) Cel care execută pedeapsa cu moartea. A: Avea un țigan călău, adecă pierzător de oameni. M. COSTIN. Moartea-i celor răi calo. NCCD, 257; cf. NECULCE. // B: Speculator, calo, gîde, hegher. ST. LEX., 284. Variante: calo (NCCD, 257; ST. LEX., 284). Etimologie: țig. kalo. Cf. g e l a t, g î d e, h o h e r.