CĂLĂUZITOR, -OARE, călăuzitori, -oare, adj. Care călăuzește, care îndrumează. Istoria a încredințat Partidului Comunist al Uniunii Sovietice un rol de cinste, rolul de far călăuzitor al mișcării comuniste mondiale, rolul de primă și cea mai puternică brigadă de șoc, de brigadă de șoc conducătoare a mișcării revoluționare internaționale. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 60. Frate partid, cum îți simt inima alături de-a mea, Cum văd de bine călăuzitoarea stea! VINTILĂ, O. 32. – Pronunțat: -lă-u-.