CĂMEȘOI, cămeșoaie, s. n. Augmentativ al lui cămașă (1); cămașă lungă. Din fugă, șfichiul harapnicului se abătea fără greș, ca o vietate plină de înțelepciune, sub cămeșoiul vreunuia din plozi. GALAN, Z. R. 7. În umbră, în urmă, răsăriră drepți... ca niște fantome, în cămeșoaie albe, bătrînii, părinții lui Dumitrache Nastratin. SADOVEANU, P. S. 76. Ițari, bernevici, cămeșoaie, lăicere și scorțuri înflorite... le duceau lunea în tîrg de vînzare. CREANGĂ, A. 48.