Definiția cu ID-ul 905216:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂNĂVĂȚ, cănăvețe, s. n. (Învechit) Un fel de pînză rară, de obicei de mătase, din care se făceau în trecut anterie. Binișuri de buhur, de cănăvăț și de sevai. ODOBESCU, S. I 134. – Variantă: canavață (CREANGĂ, P. 148) s. f.