Definiția cu ID-ul 546827:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂPEȚEA, căpețele, s. f. Parte a frîului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și de ale cărei capete inferioare sînt prinse zăbalele. [Var.: (reg.) căpițea s. f.] – Din căpețel.