18 definiții pentru cârdășie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRDĂȘIE, cârdășii, s. f. Întovărășire cu scopuri condamnabile. [Var.: cărdășie s. f.] – Cardaș (înv. „tovarăș” < tc.) + suf. -ie.

CÂRDĂȘIE, cârdășii, s. f. Întovărășire cu scopuri condamnabile. [Var.: cărdășie s. f.] – Cardaș (înv. „tovarăș” < tc.) + suf. -ie.

cârdășie sf [At: TDRG / V: căr~ / Pl: ~ii / E: cârdaș + -ie] (Prt) 1 Asociere. 2 (Ccr) Clică.

CÂRDĂȘIE ~i f. Întovărășire în scopuri condamnabile. [G.-D. cârdășiei] /<turc. cardaș + suf. ~ie

cârdășie f. tovărășie (ironic). [Turc. KARDAȘ, tovarăș].

CĂRDĂȘIE s. f. v. cârdășie.

CĂRDĂȘIE s. f. v. cârdășie.

CĂRDĂȘIE, cărdășii, s. f. Întovărășire, asociere cu scopuri condamnabile. V. clică, gașcă. Valoarea excepțională a celei mai bune părți a operei lui L. Caragiale constă în faptul că a denunțat în fața întregului popor cărdășia de interese dintre conservatori și liberali, dintre moșierime și burghezie. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 1, 74. Veacuri de-a rîndul poporul nostru a fost asuprit cu sălbăticie, exploatat și batjocorit de exploatatorii băștinași în strînsă cărdășie cu exploatatorii străini, veacuri de-a rîndul oamenii muncii au fost robi în propria lor țară. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2433. – Variantă: cîrdășie s. f.

CĂRDĂȘIE, cărdășii, s. f. Întovărășire în scopuri condamnabile. [Var.: cîrdășie s. f.] – Din cardaș „tovarăș” (înv.; <tc. kardaș) + suf. -ie.

cărdășíe f. (turc. karn-daš, karyn-daš, tovarăș de mîncare, pop. kardaš, frate). Iron. Gașcă, clică, coterie, ceată de șarlatanĭ. V. camarilă, companie, orta și ortac.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cârdășie s. f., art. cârdășia, g.-d. art. cârdășiei; pl. cârdășii, art. cârdășiile (desp. -și-i-) corectat(ă)

!cârdășie s. f., art. cârdășia, g.-d. art. cârdășiei; pl. cârdășii, art. cârdășiile

cârdășie/cărdășie s. f., art. cârdășia/cărdășia, g.-d. art. cârdășiei/cărdășiei; pl. cârdășii/cărdășii, art. cârdășiile/cărdășiile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÎRDĂȘIE s. (peior.) bandă, clan, clică, gașcă, șleahtă, (livr.) coterie, (rar) tagmă, (înv.) cardașlîc, tacîm, taraf, (fig.) bisericuță. (O ~ de afaceriști.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi în cârdășie cu cineva expr. a se asocia cu cineva în scopul comiterii unor fapte ilegale.

Intrare: cârdășie
cârdășie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârdășie
  • cârdășia
plural
  • cârdășii
  • cârdășiile
genitiv-dativ singular
  • cârdășii
  • cârdășiei
plural
  • cârdășii
  • cârdășiilor
vocativ singular
plural
cărdășie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărdășie
  • cărdășia
plural
  • cărdășii
  • cărdășiile
genitiv-dativ singular
  • cărdășii
  • cărdășiei
plural
  • cărdășii
  • cărdășiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cârdășie, cârdășiisubstantiv feminin

  • 1. Întovărășire cu scopuri condamnabile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Valoarea excepțională a celei mai bune părți a operei lui I. L. Caragiale constă în faptul că a denunțat în fața întregului popor cărdășia de interese dintre conservatori și liberali, dintre moșierime și burghezie. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 1, 74. DLRLC
    • format_quote Veacuri de-a rîndul poporul nostru a fost asuprit cu sălbăticie, exploatat și batjocorit de exploatatorii băștinași în strînsă cărdășie cu exploatatorii străini, veacuri de-a rîndul oamenii muncii au fost robi în propria lor țară. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2433. DLRLC
etimologie:
  • Cardaș (învechit „tovarăș” din limba turcă) + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.