CĂSOAIE, căsoaie, s. f. 1. Augmentativ al lui casă. Dintr-o căsoaie cu trei caturi... a năvălit spre trăsură, lărmuind fără socoteală, o bandă de copii de toate vîrstele. GALAN, Z. R. 9. Nu v-ați lăudat că-n trei zile-i gata căsoaia? CAMILAR, N. II 333. 2. Un fel de cămară în care se țin, la țară, lucruri de gospodărie. Piua-i în căsoaia de alăture. CREANGĂ, P. 5. – Variantă: căsoi, căsoaie (BUJOR, S. 76), s. n.