căuaci, (căoaci, coaci, covaci), s.m. (reg.) Fierar, potcovar, faur: „...d-apoi pă cocean lucră 24 de coaci și nu să văd unu pă altu” (Papahagi, 1925). ■ (onom.) Coaci(u), Covaci(u), nume de familie în jud. Maram.; Couaci, poreclă pentru locuitorii din Oncești. – Var. a lui covaci (Cihac, după DER; DEX).